Cămașa cu altiță

Element emblematic al portului tradițional femeiesc din România, cămașa cu altiță este una de tip carpatic, încrețită în jurul gâtului și care are ornementele distribuite în mod tradițional pe piept, altiță și de-a lungul mânecii. Ceea ce este reprezentativ pentru acest tip de cămașă este faptul că toate bucățile din care aceasta este confecționată, sunt încrețite în jurul gâtului, pe o bentiță.

Altița reprezintă o parte a mânecii care este poziționată în partea de sus a acesteia, pe umeri. Această bucată de pânză este încrețită în partea de sus, în zona gâtului, iar pe suprafața ei sunt brodate motive tradiționale.

Modul de confecționare a cămășii cu altiță este următorul: aceasta se confecționează din mai multe bucăți de pânză dreptunghiulare , una pentru piept, una pentru spate și două pentru mâneci. În trecut, altița era croită separat , fiind o bucată de pânză cu lungimea de aproximativ 20 cm. Acest tip de cămașă se numește „cămașă cu altiță separată și încreț funcțional”.

Altița a apărut dintr-o nevoie practică, aceasta făcând legătura între gâtul cămășii și mâneca acesteia. Funcția altiței este de a reduce dimensiunile lățimii mânecii, aceasta din urmă fiind încrețită la baza altiței prin încreț.

Rolul cămășii cu altiță este unul complex și a evoluat de-a lungul timpului. În trecut, cămașa transmitea informații importante despre priceperea și talentul femeii care o confecționa, despre starea materială și poziția socială a purtătoarei, despre statutul civil și vârsta acesteia, precum și despre statutul ceremonial (de exemplu: cămașa de mireasă, cămașa de soacră, cămașa de doliu, cămașa de deochi etc.).

Astăzi, cămașa cu altiță are o valoare mai ales estetică, identitară și culturală. Prestigiul social și cultural pe care l-a avut în comunitățile tradiționale continuă să-i ofere un statut special și să atragă o atenție deosebită în diferite medii, precum familie, școală și instituții de învățământ. În ultimele decenii, au fost inițiate acțiuni de revigorare a competențelor de confecționare a cămășii cu altiță în România. La sate, pe lângă formele tradiționale de confecționare, au apărut asociații familiale și ONG-uri dedicate transmiterii artei cămășii cu altiță. În mediul urban, se organizează reuniuni în cadrul cărora femei de toate vârstele și profesiile, pasionate de portul tradițional, învață să confecționeze cămașa cu altiță. Indiferent de mediul în care sunt realizate, rural sau urban, cămășile cu altiță mențin vie memoria socială și contribuie la promovarea patrimoniului cultural imaterial.

CĂMAȘA CU ALTIȚĂ este inclusă din 2022 pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO