Reprezentând unul dintre cele mai vechi tipuri de cămașă păstrat în portul tradițional din Transilvania, cămașa cu ciupag este o cămașă fără poale, cu deschizătura la spate, partea din față fiind ornamentată cu un element decorativ de formă trapezoidală care portă numele de ciupag. Ciupagul este cusut „pe muchiile crețurilor”, printr-o tehnică de tradiție veche, și este amplasat sub guler, cu latura mică în sus. Motivele decorative ale ciupagului sunt întotdeauna cele geometrice, de veche tradiție și repetabile la infinit: soarele, rombul, furca etc.
Cunoscută sub denumirile „ciupag”, „cămașă cu piept/tiept/chept/cept”, cămașa cu ciupag are un croi specific, înscriindu-se în categoria denumită de specialiști „de tip carpatic”, caracterizată prin prinderea mânecilor direct de guler. Cămașa cu ciupag este asociată în portul tradițional cu zadia cu trup vânăt, acestea constituind un ansamblu caracteristic portului românesc dintr-un areal amplu din nordul Transilvaniei, care include zonele Năsăudului, Bistriței, Lăpușului, Reghinului, Câmpia Transilvaniei, ținutul Călatei, Mocănimea Arieșului, Țara Moților.
Contributor: Muzeul Etnografic al Transilvaniei
