Ceramica Horezu

Localitatea Horezu şi satul aparţinător, Olari, sunt locuri pitoreşti, situate în judeţul Vâlcea, România. Studiile de arheologie şi de istorie au avansat ipoteza că centrul de ceramică de la Horezu ar putea să existe încă din preistorie şi că în urmă cu 300 de ani şi-a schimbat caracterul arhaic al producţiei sale.

Elementele tradiţionale, vechile forme şi motive s-au menţinut de-a lungul timpului şi dovedesc cunoştinţe, practici şi tehnici specifice producerii ceramicii tradiţionale de Horezu, transmise din generaţie în generaţie.

Această ceramică este unică, are particularităţi specifice, care o diferenţiază de alte centre de olărie din Oltenia şi din întreaga Românie. Lucrată cu mâna, pe roată, ceramica din Horezu are o ştiinţă aparte de lucru, cunoscută numai de comunitatea de olari care o produce. Datorită tehnicilor speciale moştenite, transmise din tată în fiu, olarii simt „la mână” pământul şi apreciază din ochi dimensiunile „gogoloţului” – bulgărele de pământ care este transformat în obiecte de ceramică.

Roata este instrumentul ce permite obţinerea formei obiectului, folosind o tehnică aparte, a digitaţiei, o ştiinţă a mişcărilor- un cod tradiţional de gesturi. Abilitatea lor de îmbinare a culorilor în decor defineşte personalitatea şi caracterul unic al ceramicii de Horezu de-a lungul timpului.

Modele folosite tradițional sunt cocoşul, emblema olarilor din Horezu, arborele vieţii, şarpele casei, spirala vieţii, spicul grâului, decoraţii florale, coroane, motive geometrice”. Fiecare meşter are stilul său de a marca simetria, alternanţa, ritmul sau dinamica ornamentelor. Produsele nu sunt niciodată identice, chiar dacă sunt făcute de acelaşi olar.

Ceramica de Horezu este, în general, smălţuită şi necesită două arderi: primul foc sau „foc de ruşală” şi al doilea foc -„focul de smalţ”. Cuptoarele de la Horezu sunt de suprafaţă, construite din cărămidă, în formă de trunchi de con, baza mare fiind pe sol.

VEZI PE WEBSITE-UL UNESCO>