Colacul ritualic de înmormântare

Moartea reprezintă Marea Trecere a omului spre altă lume. Din punct de vedere biologic este un sfârşit, dar, în concepţia tradiţională, este doar un prag de trecere spre celălalt tărâm.

În vechime, dar și astăzi în unele sate, ceremonialul de înmormântare cuprindea o multitudine de obiceiuri și ritualuri. Printre acestea se număra și datul de pomană, pentru sufletul celui decedat, având rolul de a-i asigura mortului cele necesare călătoriei spre lumea cealaltă. Principala ofrandă era pâinea și derivatele sale, deoarece astfel se stabilea cel mai bine legătura dintre cei vii și cei morți, pâinea fiind un aliment cu multiple semnificații.

În lumea satului, anumite preparate din aluat se pregăteau doar cu ocazia unei înmormântări, iar pomana nu se dădea uniform. Unele lucruri se dădeau de pomană tuturor, însă altele se dădeau doar anumitor participanți la ceremonial, care aveau roluri precise în desfășurarea lui. Printre acestea se numărau colacii în prapori și colacul din cornul boului.

Pregătiți doar de femeile foarte pricepute din sat, în zilele de dinaintea înmormântării, colacii „în prapori” erau destinați celor care duceau mortul la groapă, în cadrul înmormântărilor. Aceștia erau circulari și aveau o gaură în mijloc pentru a putea fi agățați în vârful praporilor. Cu ajutorul unei ustensile numită „flomoștoc”, colacii erau unși cu ou bătut înainte de a se da la cuptor.

Colacul din cornul boului era agățat la jugul boilor care trăgeau carul ce ducea mortul la groapă. La final era dat pomană celui care a mânat carul cu boi. Obiceiul s-a păstrat și în satul Orman din subzona etnografică Dealurile Clujului.

Pentru „hrana sufletului” se făcea și „pomul de pomană”, despre care se credea că, pe lumea cealaltă, îl va hrăni și umbri pe cel decedat. În unele sate din județul Cluj, pomul era făcut dintr-o creangă de prun, măr sau păr și era împodobit cu fructe și diverse forme de aluat. Acesta era pus lângă sicriu, în timpul prohodului, la capul celui decedat, apoi însoțea sicriul până la cimitir. La final, produsele de pe pom erau împărțite copiilor și altor participanți la înmormântare.

Contributor: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj