Pe teritoriul țării noastre, obiceiul se practică în Oltenia (județele Dolj, Olt, Mehedinți, Gorj, Vâlcea) și sudul Banatului (jud. Caraș-Severin), izolat și în sate de pe malul stâng al Oltului, dar în vestul Munteniei (jud. Teleorman).
Peste Dunăre, acesta se practică la populația de origine română din Bulgaria (aproape 30 de sate din regiunea Vidin, dar și în satele cu populație românofonă dintre Lom și Svishtov) și în nord-estul Serbiei, în localități din regiunile Bor, Boljevac, Zajecar, Negotin, Kladova, Majdanpec.
Hora de pomană face parte din spectrul mai larg al horelor sau dansului tradițional. Horele se practică la diferite ocazii de celebrare din viața omului, cu prilejul diferitelor sărbători din an, de zilele satelor sau cu alte prilejuri festive.
Hora de mână este hora în care se prinde toată suflarea satului, de la copii de 6-7 ani, până la vârstnici. În ansamblul horelor de mână se înscrie și hora de pomană, care este un ritual coregrafic postfunerar, practicat cu precădere între Paște și Rusalii, dar și la alte mari sărbători de peste an: Crăciun, Sfânta Maria Mică (8 septembrie), Sfântul Ilie, Sfântul Petru sau nedei (petrecere câmpenească populară, de origine pastorală, organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram).
În Săptămâna Luminată se plăteau hore pentru morți, începând din prima zi de Paști. Horele se țin după oficierea slujbei creștine și după masa de la prânz.
Hora de pomană era, așa cum ne relevă denumirea, o horă sau un ciclu de dansuri, care cuprindea și o horă dăruită, spre aducere aminte, pomană sau ofrandă, celui decedat. De regulă, se dăruiau celor decedați înainte de a-și fi împlinit ciclul complet al vieții, celor morți necăsătoriți sau „nelumiți”.
Cei care se prind în hora de pomană păstrează respect pentru cel decedat și familia acestuia, afișând o atitudine sobră, fără a se chiui.
Hora de pomană are rolul de a uni comunitatea, de a rezolva psihologic trecerea peste momentele grele ale despărțirii familiei de cei decedați.
De la sensul de nuntă postumă, hora de pomană s-a extins ca ritual, în unele sate făcându-se pentru toți cei decedați, persoane mai tinere, indiferent dacă erau sau nu căsătoriți.
Contributor: Direcția Județeană pentru Cultură Gorj
