Practicat pe întreg teritoriul României și Republicii Moldova, ritualul Colindatului este asimilat cu un mesaj creștin, anuntând sărbătorile de iarnă. Obiceiul Colindatului nu este doar o performanță spectaculoasă și un ritual de prestigiu ci, mai presus de toate, este o formă de păstrare a identității sociale, coeziune, armonie, solidaritate între comunități, inclusiv între comunități multietnice.
Colindatul Junilor în Munții Apuseni
Corindatul Junilor este un obicei special întâlnit în ajun de Crăciun, în sate ale Munților Apuseni, precum: Negreni, Mărișel, Măguri-Răcătău, Poieni, Bucea etc. Datorită acestuia, seara de Crăciun era cea mai frumoasă de pe întreg parcursul anului.
Feciori neînsurați, „junii” colindă întregul sat pe jos sau în sănii trase de cai, anunțând prin cânt vestea Nașterii lui Hristos. Satul este mare şi colindătorii se împart în două sau mai multe cete pentru a parcurge, într-o singură noapte, întreg numărul mare de case al aşezării, inclusiv al celor din cătunele aparţinătoare.
Fiecare ceată are un conducător, numit „staroste” sau „cizeș”. Conform obiceiului, înainte de însurătoare, fiecare fecior trebuie să conducă cel puțin o dată „ceata de juni”. Un fecior mai „tomnatec”, adică trecut puțin de vârsta însurătorii, avea rol de „cal”, fiind cel care transporta produsele adunate în timpul colindatului: colaci, țuică, cârnați.
Se pornește din curtea bisericii, mergând, mai întâi, la casa preotului, cântând colinde cu diferite teme, de la cele păstoreşti, vânătoreşti şi agrare, până la cele cu motive biblice. Colindatul se face necondiționat pe la toate casele, ceata intrând în toate curțile cu porțile anume lăsate deschise. După cântarea unei „corinde” în ogradă sau pe trepte, tinerii vor intra în interior, unde vor cânta colindele specifice locului: „corinda gazdei” sau „corinda fetei”. Apoi, vor fi serviţi cu cozonaci, vin şi pălincă de pe masa anume pregătită cu bunătăți. Muzicanţii vor cânta un joc scurt, pentru ca fetele tinere și gazda casei să fie jucate. Plecarea cetei are loc cu „corinda uşii”, colindătorii plecând apoi spre alte gospodării.
Straiele junilor erau pregătite din vreme de femeile din fiecare familie. Portul românesc moțesc de iarnă era compus din cioareci și suman de lână, cămașă de cânepă, cizme cu căput mare din piele, care înlocuiesc opincile de demult. Pe cap se poartă cușmă din blană de astrahan, împodobite cu crenguțe de brad specifice zonei.
Adunați la biserică, în prima zi de Crăciun, după Liturghie, junii colindă „verșul”, o colindă specifică momentului. Apoi, cetele ies în fața bisericii, unde, acompaniați de muzicanți, joacă toate fetele din sat. Aici, cetele primesc o ierarhizare neoficială, în funcție de cum au colindat și cum au jucat fetele.
În zilele a doua şi a treia de Crăciun, se va organiza joc, mai demult în gospodăria unui sătean mai avut, în prezent la căminul cultural. Aici participă toţi sătenii şi nu numai, de mare onoare ajungând să fie consideraţi cei întorşi în sat, de la oraş, sau chiar din străinătate, localnici care vin special de sărbători pentru a se bucura, împreună cu consătenii lor, de frumuseţea tradiţiei.
În localitatea Mărișel, jocul la sărbători mai poartă numele de „conac”. Denumirea, foarte veche de altfel, provine de la faptul că jocul de Crăciun se făcea la casa unor gospodari mai înstăriţi, în şură, pentru că, mai demult, nu exista cămin cultural. Acel spaţiu de care era nevoie nu se găsea oriunde, ci doar la casa unui sătean mai avut, la o casă mare, ceva asemănător unui conac boieresc. În zilele noastre, însă, ei se adună cel mai adesea la căminul cultural.