Caii Lipițani

Tradiția creșterii cailor de rasă lipițană din România a fost inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității în anul 2022

Tradițiile de creștere a cailor de rasă lipițană sunt regăsite în 7 țări (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria), unde acest patrimoniu este păstrat activ și neîntrerupt.

Rasa lipițană, în varianta sa modernă, a fost creată în anul 1580, în localitatea Lipizza din sudul Imperiului Habsburgic (astăzi, Lipica din Slovenia). Pe teritoriul României, această rasă își are începuturile încă din secolul al XVIII-lea, odată cu extinderea acestei rase prin sistemul hergheliilor și depozitelor militare de armăsari ale Imperiului Habsburgic. Tradiția românească a creșterii acestor cai a apărut în anul 1874, datorită mutării efectivului hergheliei imperiale de la Mezőhegyes (astăzi pe teritoriul Ungariei) pe un domeniu de stat al imperiului aflat la Sâmbăta de Jos, pe valea Oltului. Pe data de 8 octombrie 1920, Statul român înfiinţează Herghelia de Stat Sâmbăta de Jos, folosind în acest scop mai cu seamă cai de la crescătorii din satele Țării Făgărașului, aflate în vecinătatea hergheliei. Astăzi, la Herghelia Sâmbăta de Jos sunt crescute 7 din cele 8 linii ale rasei, ceea ce face din aceasta una dintre cele mai importante herghelii de cai lipițani din lume. De-a lungul timpului, popularitatea cailor din această rasă a fost întreținută de ținuta lor elegantă și impunătoare, rezistența la efort, inteligența și devotamentul arătat în relația cu omul.

Acest element din patrimoniul cultural imaterial național este reprezentat de un set de cunoștințe, practici și aptitudini legate de creșterea, îngrijirea și antrenarea cailor de rasă lipițană din România, transmise cu precădere pe cale orală și din generație în generație, prin experiență directă. La acestea se adaugă o serie de practici culturale și sociale dezvoltate de comunitățile de crescători ca parte a unor ritualuri, evenimente, competiții ecvestre (de anduranță, tracțiune, dresaj) și meșteșuguri tradiționale specifice (potcovar, șelar, herghelegiu) care includ prezentarea și promovarea acestei rase cabaline.

Prezența importantă și meritorie a României în acest dosar, la invitația experților din țările partenere, a confirmat relevanța acestei tradiții pe teritoriul țării noastre și eforturile instituțiilor statului care au susținut nucleul tradiției de creștere a cailor lipițani, timp de mai bine de un secol. Demersurile pentru introducerea acestei practici în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii a UNESCO, au fost realizate de Ioana Baskerville în cadrul Comisiei Naționale pentru Salvagardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care a beneficiat de sprijinul constant și expertiza specialiștilor de la Regia Națională a Pădurilor ,,Romsilva” – Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor RA, o instituție subordonată Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Această instituție are responsabilitatea administrării celor două importante herghelii cu cai de rasă lipițană din România: Herghelia Sâmbăta de Jos, situată în satul Sâmbăta de Jos, comuna Voila (județul Brașov), și Herghelia Beclean, din orașul Beclean (județul Bistrița Năsăud).

VEZI în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO