ntotdeauna, în lumea satului, dar nu numai, omul și-a căutat leacul împotriva bolilor care-l chinuiau nu doar în natură, ci apelând și la alte forme de vindecare, cum ar fi descântecul. Acesta se mai practică și-n zilele noastre, la țară, mai ales de femeile în vârstă.
Pe Valea Crișului Repede, atunci când cineva își sclintea (luxa) o mână sau un picior, o femeie în vârstă rostea următorul descântec:
Să ungé mai întâi locu’ cu slănină, după care zâcei:
„Mă dusăi pă Valea Lungă,
Pă podu’ de aramă,
Podu’ s-o-nhâit
Pticioru’ lu’ (se spune numele persoanei pentru care se descântă) s-o sclintit.
De la mine descântat,
De la Dumnezău leac.
Să margă durerea acolo-n munț’ pustii
Unde capră nu paște, vacă nu rage…”,
aflăm de la Cornelia Potra din Bologa.
Se spune că dacă piciorul este sclintit, persoanei în cauză îi vine să caște.
Slănina de porc, alături de alte descântece, era folosită frecvent în diverse metode de vindecare, în lumea satului.
Descântecul de deochi
Credințele și superstițiile despre descântece traversează toată istoria noastră, de la daci până în prezent. În noi, oamenii, a existat întotdeauna dorința de a avea puteri fantastice și de a înclina balanța printr-un mic act de magie.
Pentru poporul român, leacurile naturii, descântecele și farmecele au jucat un rol important. Prin descântec omul se conectează cu elementele naturale, cu cosmosul (Dumnezeu), cu animalele, cu pământul, cu aerul, apa și soarele, cu ajutorul cuvântului. Străbunicii noștri erau conectați cu Pământul (prin muncile lor) fără să fie conștienți.
Bătrânele care fac descântece cu plante rearanjează, de fapt, aceste straturi de corpuri subtile (subatomi) la nivel energetic prin cuvânt, mutând centrul atenției dinspre rău înspre bine.
Descântecul de deochi: în popor, se spune că deochiul este un „furt” de energie, provocat de o privire invidioasă, admirativă sau de laudă.
Descântătoarele, spre deosebire de vrăjitoare, luptau împotriva răului provocat, având sprijinul divin al Maicii Domnului.
Video: Descântec de deochi din localitatea Ion Ghica, Ialomița
Interviu realizat de managerul CJCPCT Ialomița, Daniel Trifu