Muntăritul reprezintă un obicei tradițional practicat în unele comunități din Munții Apuseni din România. Acest obicei pastoral își are rădăcinile în trecutul îndepărtat al comunităților rurale și joacă un rol important în păstrarea tradițiilor și în menținerea legăturii strânse cu mediul natural.
Obiceiul muntăritului presupune mutarea temporară a comunității din satele de munte într-un cătun situat în inima muntelui, numit “mutătură”. Această mutare are loc de obicei în perioada mai-iunie și are drept scop principal pășunatul și hrănirea animalelor pe timpul verii. Mutându-se în “mutătură”, oamenii și animalele lor beneficiază de pășuni bogate și de resurse naturale din zona montană.
Înainte de plecare, comunitatea se pregătește meticulos pentru muntărit. Oamenii își adună lucrurile din gospodărie, inclusiv animalele mai mici, cum ar fi porcii, găinile și oile. Animalele mai mari, precum vacile, sunt conduse pe jos până în “mutătură”, iar cele mici pot fi transportate în căruțe sau alte mijloace adecvate.
Când ajung în “mutătură”, oamenii construiesc adăposturi temporare din lemn, numite “colibe”, care au dimensiuni reduse, de obicei cu una sau două camere. Aceste colibe nu sunt izolate termic și nu sunt destinate să fie locuințe permanente, ci mai degrabă adăposturi pe perioada verii.
Viața în “mutătură” este dedicată păstoritului și pășunatului. Comunitatea se ocupă de hrănirea animalelor, adunând fân și furaje pentru a se asigura că vor avea suficientă hrană pe timpul iernii. Activitățile agricole și pastorale sunt desfășurate într-un ritm specific, respectând ciclurile naturale și adaptându-se la resursele oferite de mediul montan.
Pe lângă activitățile legate de gospodărie, muntăritul are și o importanță socială semnificativă. Comunitatea se strânge în jurul focului și împărtășește tradiții, povești și cântece specifice. Aceasta contribuie la întărirea relațiilor dintre membrii comunității și la transmisia de la o generație la alta a valorilor și cunoștințelor legate de viața pastorală.
La finalul verii sau în toamnă, comunitatea se întoarce în satul de origine. Această întoarcere marchează sfârșitul sezonului de muntărit și pregătirile pentru iernat. Oamenii se ocupă de recoltarea culturilor agricole, adunarea lemnelor pentru foc și alte activități specifice pregătirilor de iarnă.
Muntăritul este o tradiție ancestrală care a supraviețuit în timp și care continuă să aducă comunitățile rurale împreună. Cu toate că globalizarea și schimbările socio-economice au adus unele modificări în modul de viață al acestor comunități, muntăritul rămâne un pilon important în identitatea și tradițiile acestor zone montane.
În concluzie, muntăritul reprezintă un obicei pastoral specific zonelor montane din Munții Apuseni. Această tradiție implică mutarea temporară a comunității într-un cătun din munte, unde se desfășoară activități de păstorit și pășunat. Muntăritul are o semnificație socială și culturală puternică, contribuind la menținerea legăturii comunitare și la păstrarea tradițiilor ancestrale.
Sursa: C.J.C.P.C.T. Cluj